Originea Gherga: 184. Gheorgos

Mărturiile din primele secole ale creştinismului despre Gheorg, Gheorghios, Gheorghe, George, ş.a. în Galileea, Cilicia, Capadochia, etc. au fost în majoritate desigur despre urmaşii Ghergheseilor, Gherganilor, Gherghiţilor, care încă înainte de Antichitate au trăit acolo (pe lângă Sfântul Gheorghe, născut în acelaşi an 275 când s-a încheiat retragerea Romană din Dacia, mort în 303 la Nicomedia / Turcia, fie Gheorghe descris de Copţi 283-310 născut în Gargaria / Turcia şi îngropat în Lod / Israel, Gheorghe / Grigore executat în 331 la Derbent / Daghe-stan - loc cu evidentă prezenţă Gherga în acel timp - patriarhul Africii George născut în Gozeneler / Turcia şi ars în 361 la Alexandria / Egipt ori alţii).

Biserică în Georgia

Ca şi despre Sfântul Gheorghe, despre Sfânta Nina există 2 versiuni ale vieţii, cea religioasă şi cea istorică: ca fiică a generalului Zebulun - unchi al Sfântului Gheorghe - şi a Sosanei, sora patriarhului Ierusalimului, născută în 296 la Colastri / Kolastra în Capadochia, s-a stabilit în Georgia, unde a reuşit convertirea Țării la creştinism în 337 şi a fost canonizată (a răposat în 338); conform istoricului Rufinus care a relatat în anul 395, ea ar fi fost roaba creştină Cristiana născută în 325, adusă dintre Grecii Anatoliei la Curtea Georgiană deoarece era bună cunoscătoare de ierburi - trebuie ştiut că pe glob Georgia reprezintă limita Nordică de cultivare a ceaiului / provenit din N Indiei - şi vindecătoare de boli, ce a sfătuit regele, care era mulţumit de serviciile ei, apelând-o cu diminutivul Georgian Nino, să instituie creştinismul ca religie de stat, crucea originală a sa încropită din tulpini de viţă-de-vie şi păr fiind încă păstrată în Catedrala din capitala Georgiei (ar fi murit în 361).

Reprezentările de o parte și de alta a crucifixului în Catedrala din Mțkheta / Georgia

În fosta capitală a Iberiei Caucaziene - orașul Mțheta / Mț-Kheta din Georgia, localitate aflată pe Fluviul Kura, întemeiată de Mus-Kheti (ziși Mușki / Moskoi) veniți din Anatolia la sfârșitul Epocii Fierului - și-a ctitorit Sf. Nina în secolul IV Biserica “Stâlpul vieții” (având în fundație piloni din cedru - considerat în vechime arbore sacru - amintind de Arborele Vieții din ancestralul Eden / Rai): la începutul secolului XI, regele George I al Georgiei a ridicat peste ea Catedrala orașului, devenită necropolă regală (azi aparține patrimoniului mondial UNESCO); acolo în secolul XVII în dreapta și în stânga crucifixului au fost simbolic reprezentate - conform și cercetătorului Nigel Watson - viața și moartea, respectiv lumina și întunericul, la fel ca Soarele și Semiluna, în poziții laterale (așa cum s-a putut vedea anterior). În prezent, g/herbul = stema Georgiei îl înfăţişează pe Sf. Gheorghe, cu textul “Forţa în unitate”:

O altă Sfântă a fost Nona, cu rude în Cezareea / Israel, fiica înţeleptei Gorgonia, ce s-a măritat cu bogatul Grigorie, proprietarul moşiei Arianz 38,22 lat. N, 34,01 long. E (lângă Nazianz, în Capadochia), pe care l-a convertit la creştinism, acela participând în 325 la primul sinod ecumenic din Niceea / azi Iznik în Anatolia şi a devenit episcopul zonei lor; au avut 3 copii, toţi canonizaţi: Gorgonia 23 II, Grigorie 25 I şi Cezar 10 II (ea, patroană a catehismului, a răposat în 5 VIII 374). Fiul cel mare, teologul Grigorie, patriarhul Constantinopolului în 379-381 (instituţie a Bisericii creată acolo în Bizanţ - pe malul Sudic al Lacului Ghergoi / Derkos - de apostolul Andrei înaintea Vaticanului unde a activat fratele său mai mic, apostolul Petru), l-a susţinut pe fostul patriarh African Atanasie în detrimentul celui care a fost patriarhul Africii George - în lupta pentru controlul creştin al Egiptului - fiind mare prieten cu Vasilie “cel Mare” 330-379 şi Ioan “Gură de Aur” 347-407, ei 3 ca Sfinţii Trei Ierarhi avându-şi praznicul la 30 I; Sfânta Gorgonia, fiica ei - numită la fel ca bunica - a avut mulţi copii şi a rămas cinstită drept patroana bolnavilor (mezinul Cezar, ajuns medicul împăratului bizantin, a murit primul dintre ei, ca Sfânt fiind patronul burlacilor).

Valea Trandafirilor / Capadochia

Gherganii începând cu secolul IV în general au început să migreze spre apus, mai ales în Balcani, de pildă din regiunea Anatoliană Mugla - via regiunea Meglen, de la graniţa de azi dintre republicile Elenă și Macedonă - pe teritoriul Albaniei din prezent (corespunzând limba - în ceea ce a devenit cunoscut ca Romania / Bizanţ, cultura dominantă era Geto-Greacă - corespunzând mediul geografic cu Munţi nu prea îndepărtaţi de Mare şi având climă asemănătoare celei Anatoliene, regimul acolo fiind însă mai favorabil traiului); de altfel, etimologia Albaniei e conectată de cea a Albionului / Angliei sau a Scoţiei = “Alba” / “Albania”, etc., în legătură şi cu albul calcarelor ori albul caracteristic al hainelor preferate de cei ce populau înălţimile (Alpii fiind recunoscuţi ca denumiţi aşa, “alp” în străvechiul limbaj al Stepelor însemnând “erou”: zona Alpină era cea a eroilor albi / Caucazieni răsăriteni). Se știe că Romanii nu au ocupat nicicând Scoția: în secolul I, când generalul Iulius Agricola a atacat-o, a fost înfrânt de alianța condusă de Galgacus, liderul Caledonilor (adică al “Codrenilor” = “Oamenii Codrilor” de acolo) iar apoi împăratul Hadrian al Romanilor - în secolul II - a construit și cu ajutorul Dacilor înrolați în armata sa un zid la granița imperială cu Nordica Albanie / Scoția. La mijlocul secolului VI, Imperiul Bizantin se extindea conform hărţii următoare (cu mov fiind componenţa din timpul împăratului Iustinian):

Romania în 550

La începutul Imperiului Bizantin (330-1453), armata era compusă din ţărani liberi, trupe mobile de voluntari şi de frontieră recrutate din rândurile populaţiei locale, forţa armatei bizantine constând nu în efective, ci în excelenta sa organizare. Termenul de “Bizanţ” (denumind fie Imperiul, fie capitala) cât şi adjectivul derivat “bizantin” sau numele de “bizantini” dat locuitorilor Imperiului datând posterior, din 1557; în realitate “Romania” era denumirea iar supuşii săi / deşi de limbă Greacă / erau numiţi “Romani” şi nu Eleni (căci Imperiul nu era altceva decât continuatorul celui Roman): bizantinismul s-a născut din sinteza elementelor orientale, Greceşti şi Romane. Arhivele bizantine au notat mulţi Georgius, în diverse ipostaze, perioade, locaţii şi funcţii, ca de exemplu unii remarcabili fiind:

· la începutul secolului III, mucenicul - în Română ştiut ca Gheorghe - ucis prin înfometare de guvernatorul Egiptului, pomenit la 5 VI; un mucenic Gheorghe e pomenit şi în 21 VII - a doua zi după praznicul profetului Ilie din Valea Gherka - odată cu profetul Iezechiel

· episcopul Salonicului martirizat datorită persecuţiei din timpul împăratului Roman Diocleţian

· autorul din Laodicea în 352 al unui tratat împotriva maniheismului

· întemeietorul Mănăstirii Pas-pas / Paspasus 37,40 lat. N, 32,35 long. E din Capadochia, care n-a citit jurământul de credinţă cu voce tare; a fost judecat de Grigorie “Teologul” 329-390 (la cererea episcopului regiunii unde locuiau cu toţii) şi iertat

· favorizatul de o puternică doamnă din Capadochia pentru a prelua Episcopia din Doara 37,50 lat. N, 34,36 long. E în anul 375, ceea ce l-a enervat pe Vasilie “cel Mare” (în corespondenţa lui Vasilie “cel Mare” - arhiepiscopul din Caesarea - cu episcopul Tomisului, a fost menţionat propagatorul creştinismului Sava Gotul, înecat la 12 IV 372 în Râul Buzău, în timpul persecuţiilor lui Atanaric / regele ViziGoţilor, moaştele sale fiind cerute în Capadochia; Gotul Sava - martirizat pe când avea 38 de ani - a fost adversarul ideologic al arianului episcop Ghergan Ulfila, cel care a lăsat omenirii alfabetul Gotic)

· turbulentul călugăr din Capadochia care l-a determinat pe papa Leon “cel Mare” să scrie în 453 că n-ar trebui să predice

· autorul în 520 al unui imn monofizit (însemnând că Iisus n-a avut decât fire divină, erezie deja condamnată de sinodul din 451) dedicat mentorului său, episcopul Iacob în Suruc 36,59 lat. N, 38,25 long. E / azi Turcia

· arhimandritul Mănăstirii Khoros 36,44 lat. N, 36,57 long. E, notat Latin şi Gregorius, participant în 536 la sinodul din Constantinopol / Tracia

· episcopul din Kîrşehir 39,09 lat. N, 34,10 long. E / Capadochia, notat şi Grigore, participant în 553 la sinodul din Constantinopol / Tracia (tot atunci, episcopul Galileeii era George)

· ofiţerul având în grijă domeniul Marina al împăratului bizantin Iustinian în 561; a fost acuzat de prefectul Eugenius - susţinut de prefecţii Antiochiei şi Constantinopolului - de o conspiraţie (însă fără dovezi, prefectul acuzator fiind pedepsit)

· călugărul Siriac, notat şi Gewargis / Giwargi, activ din 596 în Tur Abdin 37,24 lat. N, 41,29 long. E / Turcia, a tradus Crezul în Persană; a fost crucificat în 14 I 612, după 7 luni de tortură

· geograful bizantin născut în Lapta 35,20 lat. N, 33,10 long. E / Cipru, care în primul deceniu al secolului VII a realizat “Descrierea lumii Romane” (în sens invers orar, pornind din Peninsula Apenină, prin Africa şi Orientul Mijlociu)

· episcopul din Pessinus / Anatolia (fosta capitală Frigiană), a condus în anul 600 o mare procesiune din Tracia / Constantinopol în regiunea sa pentru curmarea secetei

· colectorul dărilor din răsăritul Imperiului Bizantin a fost trimis în 602 de către împăratul bizantin Mauriciu ca ambasador în Imperiul Sasanit

· trimisul în 606 ca prefectul Ierusalimului, de către împăratul bizantin Focas “Tiranul”

· “Cuviosul” Cipriot de la Mănăstirea Hozeva din Valea Gherg / Wadi Qelt, în V Ierihonului, prăznuit în 8 I (a murit în 614)

· patriarhul din Alexandria din 620, pentru un deceniu (ştiut ca Gheorghe I)

· cardinalul Giorgio în 631 la Roma

· în 640-656, primul patriarh al Antiochiei după cucerirea de către Arabi, persecutat de aceia datorită marii lor dorinţe de aur (a fost monotelit / maronit şi a murit în Tracia la Constantinopol)

· guvernatorul Africii, notat şi Grigore, unchiul împăratului bizantin Constantin “Bărbosul”, care în 645 şi-a găzduit în Tunisia prietenul Maxim “Mărturisitorul”, aflat în dispută cu monoteliştii; în 646 a intrat în conflict cu împăratul bizantin - căruia i-a uzurpat funcţia - însă a fost ucis de Arabi în 647

· oficialul fiscului peste Armeniakoi (răsăritul imperial bizantin, dintre Capadochia, Pont și Eufrat) în timpul împăratului Constantin “Bărbosul” 641-668

· patricianul din 661 în Caria (corespunzător sigiliului avut împreună cu Teofilact de la Dardanele până în 709)

· episcopul din Nisibis 37,04 lat. N, 41,12 long. E / Turcia, oponent al patriarhului său Gewargis I, a realizat Imnul maronit “Rugă către Mesia, Fiul Domnului”

· istoricul Siriac monotelist din Erzurum 39,54 lat. N, 41,16 long. E / Turcia, autorul unei biografii duşmănoase despre misticul monah bizantin Maxim “Mărturisitorul” (580-662); a murit în 680

· cardinalul Giorgio în 680 la Roma, împuternicitul papei la primul sinod Trulan

· episcopul monofizit al Arabilor creştini din 686, notat şi Giwargis; a învăţat în Urfa / Edessa din Turcia şi a creat numeroase texte religioase

· al doilea patriarh Gheorghe al Antiochiei, în 690-695

· magazionerul palatului imperial din Niceea la sfârșitul secolului VII (corespunzător sigiliului său)

· la sfârșitul secolului VII, demnitarul bizantin Georgios a avut titlul “kommerkiarios” (adică oficialul fiscului) peste Caria, Rodos, Licia și Chersonesos / Crimeea

· tribunul = “komes” al marelui vad de la Abydos / Dardanele în secolul VIII

· episcopul din 711 în Silvan 38,08 lat. N, 41 long. E / Turcia (mutat acolo din Apameea / Siria, în urma deciziei împăratului bizantin Filip)

· “Mărturisitorul” din Lemnos (623-718), pustnic pe Muntele Olimp din Bitinia

· episcopul Siriac, din Sarug / Suruc în Turcia, al Arabilor în 714-718, notat şi Giwargis / Giwarg (în pronunție Gheargî); a fost un poet prolific şi realizatorul unui calendar sacru (a murit în 724 la Kufa 32,02 lat. N, 44,24 long. E / Irak = pe Eufrat, capitala califatului, după Mecca)

· martirul ucis de musulmani în 21 X 723 la Ierusalim împreună cu alţi 60 de credincioşi creştini, îngropat la Biserica “Sfântul Ştefan” din oraş

· reprezentantul Antalyei pentru Imperiul Bizantin spre sfârșitul secolului VIII (sigiliul său era inscripționat “Γεωργίῳ ἐκ προσώπου Ἀτταλείας”)

· episcopul de pe Insula Greacă Lesbos, cu părinţi pioşi şi foarte bogaţi, a fost un mare oponent al iconoclaştilor în timpul domniei împăratului bizantin Leon Sirianul / Isauricul 717-741 (a murit în 24 VIII 730), un urmaş al său fiind activ în Mytilene şi în timpul împăratului bizantin Leon Armeanul; exilat în Antiochia Pisidiei, acela a murit la 19 IV 818

· patriarhul Siriac al Antiochiei Pisidiei în 758-790, care a luat parte la cel de-al doilea sinod de la Niceea - din 787, condus de patriarhul Tarasie, fiul nobilului Gheorghie - opunându-se iconoclaştilor; a murit în 19 IV 814, afurisit de iconoclastul împărat bizantin Leon Armeanul, fiind pomenit drept Cuviosul Gheorghe “Mărturisitorul”

· secretarul Galilean - din Beisan / Israel - al patriarhului Constantinopolului între 784 şi 806 / cu care a fost “co-locatar” (“Syncellus”); în 810, a realizat “Extrasul cronologic” (o listă cu evenimente istorice de la creaţie până la moartea lui Diocleţian, considerată cea mai bună lucrare bizantină de acel tip)

· episcopul - notat şi Gregorius - din Cibyra / Kibyra 37,16 lat. N, 29,49 long. E în Caria, a luat parte la sinodul de la Niceea în 787 (atunci a participat şi Ursus, episcopul Banatului, notat ca “al Valahilor şi Avarilor” / era cu 16 ani înaintea includerii regiunii în Imperiul Scito-Vlah = Bulgaro-Armân)

· episcopii participanți în 787 la sinodul din Niceea, de pe Valea Meandrului, din Briulla (de la răsărit de Antiochia de pe Meandru, aparținând Mitropoliei Efes), din Peltai / Frigia - aflat în apropierea izvorului Meandrului, așa cum a scris Xenofon 1:2 - din Appia / Pînarcîk, Ipsos și Midaion în Frigia, din Basilinopolis / Bitunia, din Kamoulianai / Iustinanoupolis Nova 38,52 lat. N, 35,22 long. E din Capadochia, din Nisa și Oinianda / Licia, din Trimithous / Tremetousia 35,05 lat. N, 33,36 long. E de pe Insula Cipru, din Ploutinopolis / Tracia, din Nikopolis Ano, ș.a.

· reprezentantul episcopului Insulei Cefalonia 38,15 lat. N, 20,30 long. E, notat şi Gregorius, la sinodul de la Niceea în 787 (e de ştiut că prefectul Cefaloniei în 2010 a fost Dionisie Gherga)

· starețul Mănăstirii Pege - cu hramul Fecioara Maria - din Constantinopol / Tracia și preotul Georgius din Nazianz 38,23 lat. N, 34,22 long. E / Capadochia, participanți la sinodul din Niceea în 787

· preotul - notat și Gregorios - din Mokisos 38,11 lat. N, 12,25 long. E / Capadochia care a participat la sinodul din Niceea în 787

· patriahul Armeniei în 792-795; notat şi Gueorg, era din Oşakan 41,18 lat. N, 44,18 long. E (NV Erevanului)

· Sfântul din Chelidon, pe Muntele Alsos / Lisos din fosta Lidie, la sfârșitul secolului VIII, de la care a învățat psalmii Sf. Ioanichie “cel Mare”

· patriarhul Ierusalimului din 19 III 797 pentru un deceniu, notat şi Grigorius (a fost activ în Biserică din 773); a întreţinut relaţii apropiate cu împăratul Carol “cel Mare” şi a murit în 7 IV 809

· episcopul din Amasra / Amastris 41,44 lat. N, 32,23 long. E în Paflagonia, care a suferit datorită invaziilor Ruşilor păgâni; a compus mai multe imnuri, dintre care unele sunt cântate şi în prezent (a decedat în 21 II 805)

· colectorul de taxe pentru Imperiul Bizantin al secolului IX în cetatea Sardis

· duhovnicul retras din V Anatoliei la Mitilene - pe Insula Lesbos - a murit acolo în 7 IV 821

· călugărul din Veneţia, care în premieră mondială a realizat în 822 pentru Biserica din Aachen 50,46 lat. N, 6,05 long. E - cel mai Vestic oraş German - prima orgă cu aer (până atunci orga funcţiona cu apă); stareţul Grigorie de acolo din 999 a fost canonizat

· patriarhul Orientului în 825-832, notat şi Gewargis II sau Giorgis / Jiryis (s-a născut în Al-Karkh / Kirkuk); inițial a fost starețul Mănăstirii Beth Abe de lângă localitatea Kherpa / Irak

· prefect în timpul domniei lui Teofil 829-842, ultimul împărat bizantin favorabil iconoclasmului / adică a lipsei imaginilor religioase (Gregorida împărăteasă Teodora - soţia lui, care i-a urmat la cârmuirea Imperiului Bizantin, alături de fiul Mihai “Beţivul” - iubea icoanele)

· episcopul Nicomediei din 859 - a trăit între 809 şi 886 - prieten foarte bun cu Fotie, patriarhul Constantinopolului (cel mai influent doctrinar după Ioan “Gură de Aur”, din a cărui încredinţare a fost introdus alfabetul glacolitic - transformat apoi în chirilic - printre creştinii din vecinătate), lângă care s-a lansat în capitala Imperiului, întâi ca arhivarul Catedralei “Sfânta Sofia”, fiind apreciat mai ales de aristocraţia imperială, către care şi-a orientat retorica

· patriarhul Armeniei în 877-897, cunoscut ca George / Gueorg II din Garni 40,07 lat. N, 44,43 long. E, foarte stimat (iniţial a fost preotul familiei regale); capitala Țării a fost distrusă de un cutremur în 893 şi el s-a stins după 4 ani, pe malul Mării Argeş / Lacului Van (azi în răsăritul Turciei), fiind îngropat în Silvan / Tosp

· patriarhul Antiochiei în 902-917, cunoscut ca George III

· notarul din Mănăstirea Orop ce l-a învăţat Sfânta Scriptură pe cel care - răposat în 7 XI 1054 - a devenit Sf. Lazăr “Taumaturgul” (născut în Magnezia Cariană, pe Meandru)

· piosul Vlah care a descoperit pe ţărmul European al Mării Marmara, în Rumelia - fosta Tracia - locul unde era înmormântată, numele şi obârşia Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei (prăznuită în 14 X, a cărei raclă acum e în România, la Iaşi 47,09 lat. N, 27,35 long. E); Gheorghe a dezgropat-o pe Parascheva / însemnând “Sf. Vineri” şi trupul ei a fost dus - în prima sa călătorie - de fraţii Asani Ioan şi Petru în capitala Qirqin / Târnovo a Imperiului Româno-Bulgar cârmuit de ei

· călugărul, notat şi Giwargis, în 1064 devenit episcopul Basrei 30,30 lat. N, 47,49 long. E / Irak pentru un deceniu; a fost îngropat în Bagdad 33,19 lat. N, 44,25 long. E

· arhiepiscopul Corfu / Kerkyra timp de peste 4 decenii, însărcinat de împăratul bizantin Manuel Comnenul să fortifice capitala Insulei (luată în 1147 de la Normanzi, descendenţii Vikingilor); împăratul German Frederic “Barbă Roşie” l-a momit în zadar să trădeze (în 1178 a şi fost grav bolnav, neputând să se prezinte în Roma la o întâlnire cu acela)

· cu titlul imperial “Sebastus” - întemeiat de fondatorul Dinastiei Comnene - a fost cumnatul împăratului bizantin Andronic care a domnit în 1183-1185, nepoţii săi (când Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, a intrat sub cârmuire cruciată) înfiinţând Imperiul Trapezuntului în 1204, ce a rezistat otomanilor până în 15 VIII 1461; e de ştiut că Gherganii şi Comnenii - care domneau în Imperiul Bizantin din 1057 - au fost înrudiţi

· ș.a.

Profesorul Tănase Bujduveanu în 1997 în “Romanitatea Balcanică şi Civilizaţia Aromânilor” a indicat: “Elementul romanizat citadin nu era ignorat de bizantini. El se găsea în raporturi sociale strânse cu elementul citadin grecesc, chiar dacă dinastiile orientalizate, instalate după substituirea Iustinianilor, îi priveau cu rezervă sau cu ostilitate. Mai mult, acest element - cum releva Nicolae Iorga - a constituit ‘o societate privilegiată’ când pe tronul Imperiului Bizantin a venit Dinastia Comnenilor (1057-1185), care era de origine aromână / vlahă. De altfel, ‘în familia Comnenilor - scria George Murnu - găsim atâtea porecle româneşti încât nu încape nici o îndoială că ea a fost românească. Apoi chiar Comnenii înşişi se fălesc că descind dintr-una din cele mai mari familii care fură transportată din Roma de către Constantin cel Mare în noua sa capitală’. Tot George Murnu credea că ‘atragerea aromânilor / vlahilor de către Comneni a fost desigur şi o tactică de menajare şi captare a acelor munteni rebeli, şi buni soldaţi, se pare chiar preferaţi în armata lor’. Fiecare dinastie îşi promova oamenii săi de încredere, lucru văzut şi la Comneni, promovând, de preferinţă, cosângeni - ce ofereau puncte de sprijin mai sigure, în acel conglomerat de neamuri şi rase atât de deosebite”. (În 2012, Academia Română a observat în “Istoria românilor” că pe timpul Imperiului Bizantin în Dalmaţia era cel mai mare nivel urban, pe când în Valahia era cel mai mare nivel rural).

Parascheva la Iaşi

Pe lângă creștini timpurii asimilaţi cu nume ca Gheorghe şi Grigore, preotul Mihai Aldea în 2002 prin lucrarea “Începuturile neamului românesc” a consemnat - conform sinaxarelor - că au mai rămas în memorie dregătorul împărătesc Gorgonie din Nicomedia (răposat în 28 XII 287), din Cezareea Palestinei mucenicul Ghermano (decedat în 12 XI 304) şi ofiţerul Gordie (mort în 3 I 314), mucenicii Gordian amintiţi în 9 V, 13 IX (episcop în Tomis / Constanţa, originar din Capadochia / Anatolia), 31 X, ş.a.; printre Românii din N Dunării, caracterul războinic al Sfântului Gheorghe s-a accentuat doar după prima Cruciadă. În vechime, lucratul pământului era o activitate onorabilă şi multe culturi l-au adoptat pe Gheorghe / George, în ipostaze mai mult sau mai puţin apropiate: Slavii / îndeosebi Ruşii l-au reprezentat împodobit / corcodit cu cununi de frunze şi flori, ca un spirit în legătură cu pomul verde; în Ardeal şi Carintia, pomii săi preferaţi erau mesteacănul şi salcia, păpuşa lui în seara sărbătoririi - 23 IV - fiind prin Tradiţie pusă la plutit pe o apă curgătoare (albul mesteacăn - crestat primăvara de Geto-Daci pentru a-i bea seva - avea denumirea Antică “berza”). Academicianul Aromân Theodor Căpidan în “Buletinul Muzeului Limbei Române” din 1921 a scris: “La Daco-Români în legătură cu numele biblic Georgios se găsesc: Gheorghe, Gheorga, Goga, Gherghina, Gheorghina, Gheorghiţă, Ghiţă, Gane (de la Ghergana), Gachi (Gheorgachi) și ca nume de loc Giurgiu (din Ghiurghevo)”.